de Florina David
Închei astăzi seria textelor selectate pentru a fi găzduite pe Povești cu miez, texte care au fost scrise la Atelierul de scriere creativă din luna ianuarie, de la Fundația Calea Victoriei. Povestirea de azi este semnată de Florina David, iar dacă doriți să citiți textele anterioare, o puteți face aici și aici. Lectură plăcută!
***
– Baliverne! Cine ar putea să creadă așa ceva?, respinse Antonia ideea. Uită-te la tine și la hainele tale!
– Minunat! se strâmbă Dan. Haina face pe om?! Câtă încredere! Poate vrei să-ți arăt potofelul? Vrei să vezi câți bitcoin am? Un portofel virtual, ricană el important, știind că Antonia nu stăpânește subiectul.
– A, nu, nu e cazul, o coti Antonia, dându-și ochii peste cap. O chestie bărbătească, o prostie, se gândi inițial.
– E cool să fii investitor în criptomonede!, continuă circumspectă față de pretenția lui că e solvabil. Hai să-nchinăm pentru asta! spuse ridicând paharul.
Dan mai crescu câțiva centimetri în sinea lui în timp ce ciocni șampania. Chiar dacă hainele sale lăsau de dorit, îi pică bine să se scalde în lumina aprobării iubitei. Relaxat, încercă și câteva aperitive iuți comandate de Antonia.
– Dar parcă n-aveai bani de școală?
Presat în continuare, Dan înghiți pe nemestecate, căutând cu privirea după vreun răspuns. Erau la pub de ziua Antoniei și chiar încerca să-i spună un secret.
– N-aveam bani, se apără el, ocupându-și gura cu mâncare.
– Baliverne! De unde ai avut bani de investit?
– Sunt un modest om al muncii, se mândri Dan. Așa am strâns destul cât să încep.
– Și? E așa simplu?
– Am programat nopțile pentru un start-up de investiții. Am învățat să urmăresc cotațiile și am folosit pariuri pe diferențe financiare…
– Ok! Ok! Oprește-te! Te cred. Adevărul a fost tot timpul în fața ochilor mei! De-asta arăți așa obosit? De ce n-ai spus nimic?! Nu meritam să știu?
– Nu-ți plac criptomonedele, mi-ai zis de câteva ori.
– Da. Și nu-mi place să te văd sărac. Și nu-mi place să îngheți anul! Nu-mi place să trăim la distanță, multe nu-mi plac mie.
– De fapt, începu el ușurel, mi-am plătit taxele pentru anul II și mai am puțin până să scot bani și pentru anul III. Acum ești mulțumită?
– Să nu mă mai excluzi din lumea ta! Ai câștigat și e-o întâmplare fericită, conchise ea supărată. Iar veștile mele mai pot aștepta…
– Poftim ?!
– Părinții mei au insistat! îl provocă ea să comenteze. Am aplicat pentru un împrumut de studii și l-am obținut. Asta e vestea mea. Dar am renunțat, acum cu Brexitul, cu pandemia și cu tine blocat aici fară bani…
Cum Dan privea în gol, năucit de hazardul sorții, Antonia simți că trebuie să-l ia de mână ca să-l aducă înapoi în prezent, la masa lor din bar.
– Dar nu-i nimic.
– Și-acum? Acum ce spui?!, se trezi el la noua realitate. Acum…
– Totul va fi bine!, își frânse ea mâinile. Odihnește-te și mai bea un pahar de șampanie!
[foto wattpad.com]
povești cu miez 
👍