Pagina goală a înghițit
în bezna sa toate cele dimprejur.
Am închis ochii și am deschis brațele.
Din ele a prins viață o sferă de lumină
care și-a croit mai apoi vâlvătaia
în cele patru zări
și au umplut lumea cu căldură.
Am deschis ochii, iar în fața mea
se înfățișau toate animate de suflul dintru început,
cu mările, cu cerurile, cu vietățile și cu oameni
ce se înmulțeau la focul bucuriei.
Toate se așezară în rânduială firească,
iar viețuirea le era dată pe de-a întregul acestor ființe
rupte bucățică cu bucățică din mine.
Și când te gândești
că n-am pus
decât un pic mai multă cerneală
în stilou?
[foto: dailydot.com]
povești cu miez 