Cele două vești

de Lidia Mărtinaș

Cea de-a doua povestire creată în timpul atelierului de scriere creativă susținut la Fundația Calea Victoriei în luna martie și pe care o găzduiesc pe Povești cu miez este semnată de Lidia Mărtinaș și vă invit să-l citiți.

Prima povestire publicată și parte același atelier poate fi citită aici. 

Lectură plăcută!

***

Mi se opresc cuvintele în gât. Mă simt precum sărmanii curcani, pe care îi îndopa bunica de Crăciun cu nuci întregi până le rupea esofagul si îi făcea de cincizeci de kilograme pe fiecare. Cum să îi spun eu fetei ăsteia ce am văzut eu azi pe stradă… îmi și imaginez scena: Dragă Denisa, Emil e… în fapt… însurat… are două mâțe superbe, pe care le plimbă dimineața în căruț pe Dorobanți la soare, l-am văzut chiar eu azi de dimineață când m-ai trimis urgent la farmacie să îți ridic comanda făcută de aseară… Și pe măsură ce cuvintele mele s-ar derula, ochii mei ar privi la tabloul vivant al unei inimi zdrobite… Mă simt așa prinsă în colț ca un animal hăituit. Eu le-am făcut cunoștință anii trecuți chiar de Crăciun, îi invitasem special pe amândoi să mâncăm faimosul pate de foie gras de la bunica… și apoi de Paște când ea a vrut să îi dea papucii prima dată, eu, ca o Cupidoniță autentică ce sunt, m-am rugat un weekend întreg de ea să îi mai dea dobitocului o șansă… au trecut doi ani de atunci și sora mea părea că trăiește o poveste de film. Cum să îi sfarm eu acum fluturii multicolori pe care îi vedeam aproape la propriu în preajma ei de fiecare dată când îmi povestea de Emil al ei… Mă simt ca o criminală… apoi mă înfurii… în definitiv, ce vină am eu că el e un bou… Ah, cât de abject pot vorbi la supărare… Ce să mă fac? Să îi ascund adevărul? Mă copleșește un sentiment intens de vină. Nu puteam oare să nu o mai fac mereu pe pețitoarea și să las oamenii în pace… în definitiv ce, dacă stau singuri în casă de Crăciun, înseamnă că sunt neapărat nefericiți?

Ușa de la baie se trântește brusc și Denisa, pe jumătate dezbrăcată, roșie ca para focului la față,  iese val-vârtej, țopăind când pe un picior, când pe celălalt, râzând și plângând zgomotos în același timp. Dă năvală alergând spre mine și îmi azvârle pe măsuța de cafea un bețișor. Printre lacrimi și zâmbete, îmi spune:

– Uite , uite, uite…

Era un test de sarcină… pozitiv… 

***

[foto: wattpad.com]